You are here

Glosar

Terminology of European education and training policy

What is the difference between "skill gap", "skill needs" or "skill shortage"? Is "underqualification" a synonym for "undereducation" or "underskilling"? What is the meaning of "green skills"?

This multilingual glossary defines 130 key terms used in European education and training policy. It is an extended and updated version of Terminology of European education and training policy (2008) and Terminology of vocational training policy (2004). It considers new priorities of European union policy, mainly in skills and competence needs analysis.

New definitions have been developed with experts of Cedefop’s "Research and policy analysis" area.

It is our hope that this work will help communication between European education and training stakeholders, especially policy-makers.

Download the glossary in pdf format

Sources

A | B | C | D | E | F | G | Î | L | M | N | O | P | R | S | T | U | V
  • abandon şcolar

    Definiție: 

    Retragerea dintr-un program de educaţie sau formare înainte de finalizare.

    Comentariu: 
    • în limba engleză, termenul “dropout” desemnează atât procesul (“early school-leaving”), cât şi persoanele care nu finalizează un curs de formare (“early school-leavers”);
    • pe lângă persoanele care părăsesc şcoala prematur, termenul “abandon şcolar” poate include şi persoanele care au finalizat un curs de educaţie sau formare, dar nu au trecut examinarea finală.
    Sursa: 
    adaptare după Ohlsson, 1994.
  • abilitate

    Definiție: 

    Capacitatea de a aplica şi de a utiliza cunoştinţe teoretice şi practice pentru a îndeplini sarcini şi a rezolva probleme.

    Sursa: 
    Cedefop; Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, 2008.
  • acces la educație și formare

    Definiție: 

    Condițiile, circumstanțele sau cerințele (cum ar fi calificările, nivelul de educație, competențele sau experiența de muncă) care determină admiterea și participarea în instituții sau programe educaționale.

    Sursa: 
    adaptare după Unesco, 1995.
  • acreditarea unui furnizor de educație sau formare

    Definiție: 

    Un proces de asigurare a calitații prin care un furnizor de educație sau formare este recunoscut şi aprobat în mod oficial de către autorităţile legislative sau profesionale în urma unei evaluări conform unor standarde predefinite.

    Sursa: 
    adaptare după Canadian Information Centre for International Credentials.
  • acreditarea unui program de educație sau formare

    Definiție: 

    Un proces de asigurare a calitații prin care un program de educație sau formare este recunoscut şi aprobat în mod oficial de către autorităţile legislative sau profesionale în urma unei evaluări conform unor standarde predefinite.

    Sursa: 
    adaptare după Canadian Information Centre for International Credentials.
  • adaptabilitate

    Definiție: 

    Capacitatea unei organizații sau a unei persoane de a se adapta unor noi tehnologii, unor noi condiții de pe piață și unor noi tipare de muncă.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • analiza nevoilor de formare

    Definiție: 

    Evaluarea sistematică a nevoilor prezente şi viitoare de competenţe în relaţie cu competenţele disponibile pentru a implementa o strategie de formare eficientă.

    Comentariu: 
    • analiza nevoilor de formare are la bază: (a) identificarea nevoilor de competenţe; (b) evaluarea competenţelor disponibile în rândul forţei de muncă, şi; (c) evaluarea lacunelor şi insuficienţelor în materie de competenţe;
    • analiza nevoilor de formare poate fi realizată la nivel individual, organizaţional, sectorial, naţional sau internaţional; aceasta se poate concentra pe aspecte cantitative sau calitative (cum ar fi nivelul sau tipul formării) şi ar trebui să asigure furnizarea unor activităţi de formare eficace şi eficiente din punct de vedere al costurilor.
    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • atractivitatea educației și formării profesionale

    Definiție: 

    Capacitatea educației și formării profesionale de a:

    • încuraja persoanele să aleagă în mod deliberat educația și formarea profesională;
    • oferi calificări de calitate care deschid perspective în carieră;
    • determina angajatorii să recruteze persoane care dețin certificate de competenţe profesionale.
    Comentariu: 

    atractivitatea educației și formării profesionale depinde de mai mulţi factori:

    • imaginea educaţiei şi formării profesionale și un statut egal cu celelalte parcursuri educaționale;
    • parcursuri educaționale flexibile care să permită mobilitatea între educația și formarea profesională și cea academică;
    • calitatea ofertei de educație și formare profesională;
    • implicarea părților interesate, inclusiv a partenerilor sociali, în educația și formarea profesională și în furnizarea de orientare și consultanță.
    Sursa: 
    Cedefop.
  • auditul competenţelor

    Definiție: 

    Analiză a cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor persoanelor, inclusiv a aptitudinilor şi motivaţiilor acestora, pentru a defini un proiect profesional şi/sau pentru a planifica reorientarea profesională sau un proiect de formare.

    Comentariu: 

    auditul competenţelor îşi propune să ajute persoanele să:

    • îşi analizeze istoricul profesional;
    • îşi autoevalueze poziţia pe piaţa muncii;
    • se pregătească pentru validarea rezultatelor învăţării dobândite în context non-formal sau informal;
    • îşi planifice itinerariul în carieră.
    Sursa: 
    Cedefop, 2008, adaptare după Code du travail français, 2003.
  • beneficiile educației și formării

    Definiție: 

    Valoarea socio-economică a educației și formării.

    Comentariu: 
    • beneficiile educației și formării pot fi private, și anume cele de care se bucură o persoană, o întreprindere sau o instituție, sau publice, cele care vizează o întreagă regiune, economie sau societate;
    • beneficiile pot fi de natură monetară (cum ar fi salariile) sau socio-economică (sănătate, bunăstare, coeziune socială, rată redusă a criminalității, ocuparea forței de muncă, productivitate, creștere).
    Sursa: 
    Cedefop.
  • cadru al calificărilor

    Definiție: 

    Instrument pentru dezvoltarea şi clasificarea calificărilor (la nivel naţional sau sectorial) conform unor criterii (utilizând descriptori) aplicabile unor niveluri definite de rezultate ale învăţării.

    sau

    Instrument pentru clasificarea calificărilor conform unor criterii determinate pentru niveluri de învăţare definite, care are ca scop integrarea şi coordonarea subsistemelor de calificări şi creşterea transparenţei, accesului, progresiei şi calităţii calificărilor în raport cu piaţa muncii şi societatea civilă.

    Comentariu: 

    Un cadru al calificărilor poate fi utilizat pentru a:

    • stabili standarde naţionale de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe;
    • promova calitatea educaţiei;
    • oferi un sistem de coordonare şi/sau integrare a calificărilor şi a permite compararea calificărilor prin relaţionarea acestora între ele;
    • promova accesul la învăţare, transferul rezultatelor învăţării şi progresia celor care învaţă.
    Sursa: 
    Cedefop, 2008; Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, 2008; OECD, 2007.
  • Cadrul European al Calificărilor pentru învăţare pe tot parcursul vieţii (CEC)

    Definiție: 

    Instrument de referinţă pentru descrierea şi compararea nivelurilor calificărilor în sisteme de calificări elaborate la nivel naţional, internaţional sau sectorial.

    Comentariu: 
    • principalele componente ale CEC sunt un set de opt niveluri de referinţă descrise utilizând rezultatele învăţării (o combinaţie de cunoştinţe, abilităţi şi/sau competenţe) şi mecanisme şi principii pentru cooperare voluntară;
    • cele opt niveluri acoperă întreg spectrul de calificări, de la cele care acreditează cunoştinţele, abilităţile şi competenţele de bază, la cele emise la cel mai înalt nivel de educaţie şi formare academică şi profesională;
    • CEC este un instrument de traducere între diferite sisteme de calificări.
    Sursa: 
    adaptare după Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, 2008.
  • Cadrul european pentru asigurarea calității în educație și formare profesională (EQAVET)

    Definiție: 

    Un cadru de referinţă menit să ajute statele membre ale Uniunii Europene şi ţările participante să dezvolte, să amelioreze, să-şi orienteze şi să evalueze calitatea propriilor sisteme de educaţie şi formare profesională.

    Comentariu: 

    metodologia propusă de acest cadru are la bază:

    • un ciclu care constă din patru faze (planificare, punere în aplicare, evaluare şi revizuire) descrise pentru furnizorii/sistemele EFP;
    • criterii de calitate şi descriptori reprezentativi pentru fiecare fază a ciclului;
    • indicatori comuni pentru evaluarea obiectivelor, metodelor, procedurilor şi rezultatelor formării – unii indicatori se bazează pe date statistice, iar alţii sunt de ordin calitativ.
    Sursa: 
    Cedefop, adaptare după Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, 2009(b).
  • calificare

    Definiție: 

    Termenul “calificare” acoperă diverse aspecte:

    • Calificare formală: rezultatul formal (certificat, diplomă sau titlu) al unui proces de evaluare, obţinut când o autoritate competentă determină că o persoană a obţinut rezultate ale învăţării la anumite standarde şi/sau are competenţa necesară de a desfăşura o activitate într-un anumit domeniu de muncă. O calificare conferă recunoaşterea oficială a valorii rezultatelor învăţării pe piaţa muncii şi în educaţie şi formare. O calificare poate fi un drept legal de a practica o meserie (OECD);
    • Cerinţele postului: cunoştinţe, aptitudini şi abilităţi necesare pentru a desfăşura o anumită activiate asociată cu un anumit loc de muncă (ILO).
    Sursa: 
    Cedefop, 2008, adaptare după Eurydice, 2006; European Training Foundation, 1997; OECD, 2007; ILO, 1998.
  • capacitate de angajare

    Definiție: 

    O combinaţie de factori care permit unei persoane să progreseze spre şi să intre pe piaţa muncii, să rămână într-un loc de muncă şi să avanseze în carieră.

    Comentariu: 

    capacitatea de angajare a unei persoane depinde de:

    • atribute personale (inclusiv cunoştinţe şi abilităţi adecvate);
    • modul în care aceste atribute personale sunt prezentate pe piaţa muncii;
    • circumstanţele şi contextul social (condiţii stimulative şi oportunităţi oferite pentru actualizarea şi validarea cunoştinţelor şi abilităţilor); şi
    • contextul economic.
    Sursa: 
    Cedefop, 2008, adaptat după Scottish Executive, 2007; The Institute for Employment Studies, 2007.
  • capital uman

    Definiție: 

    Cunoştinţele, abilităţile, competenţele şi atributele persoanelor fizice, care contribuie la bunăstarea personală, socială şi economică.

    Sursa: 
    OECD, 2001.
  • certificarea rezultatelor învățării

    Definiție: 

    Proces de emitere a unui certificat, diplomă sau titlu care atestă în mod formal că un ansamblu de rezultate ale învățării (cunoștințe teoretice și practice, competențe și/sau abilități) dobăndite de către o persoană au fost evaluate de către un organism competent, conform unui standard predefinit.

    Comentariu: 

    certification may validate the outcome of learning acquired in formal, non-formal or informal settings.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • certificat / diplomă / titlu

    Definiție: 

    Un document oficial, emis de un organism certificator, în care sunt înregistrate realizările unei persoane în urma evaluării în conformitate cu un standard predefinit.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • certificat pentru absolvirea învăţământului secundar / bacalaureat

    Definiție: 

    Examinare administrată la sfârşitul ciclului de învăţământ secundar superior pentru certificarea rezultatelor învăţării, în urma unei proceduri de evaluare.

    Comentariu: 
    • nu toate certificatele pentru absolvirea învăţământului secundar garantează accesul automat în învăţământul superior;
    • la nivel naţional, certificatele pentru absolvirea învăţământului secundar au diverse denumiri, de exemplu:

    Austria

    • Reifeprüfungszeugnis (învăţământ secundar superior general, acces general în învăţământul superior) sau Reife- und Diplomprüfungszeugnis (învăţământ secundar superior profesional, dublă calificare: acces general în învăţământul superior şi calificări profesionale)
    • Berufsreifeprüfungszeugnis (acces general în învăţământul superior, include validarea cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor dobândite la locul de muncă)

    Germania

    • Abitur
    • Fachabitur

    Irlanda

    • Leaving certificates

    Franţa

    • Baccalauréat:
      • baccalauréat général (învăţământ general)
      • baccalauréat technologique (învăţământ general şi tehnic)
      • baccalauréat professionnel (formare profesională ducând la o anumită ocupaţie)

    Portugalia

    • Diploma do ensino secundário (învăţământ general)
    • Diploma de qualificação (învăţământ general şi profesional / dublă certificare)

    Regatul Unit

    • Niveluri academice:
      • GCE A level (certificat avansat pentru învăţământ general)
      • GCE AS level (certificat avansat auxiliar pentru învăţământ general)
      • NQ advanced higher (calificări naţionale – nivel superior avansat)
      • NQ higher (calificări naţionale – nivel superior)
      • Scottish baccalaureate
      • Welsh baccalaureate
    • Niveluri profesionale:
      • GCE A levels în subiecte aplicate (certificat avansat pentru învăţământ general în subiecte aplicate)
      • GCE AS levels în subiecte aplicate (certificat avansat auxiliar pentru învăţământ general în subiecte aplicate)
    Sursa: 
    Cedefop, 2004; Ministère de l’éducation nationale
  • coeziune socială

    Definiție: 

    Măsura în care diverse grupuri din societate pot trăi împreună şi pot împătăşi valori comune.

    Comentariu: 
    • coeziunea socială necesită un grad redus de excluziune socială, cooperare intracomunitară şi solidaritate în cadrul comunităţii şi între grupurile sociale;
    • coeziunea socială se extinde dincolo de nivelul de omogenitate economică (rata angajării, grila de salarizare, accesul la sănătate şi la educaţie, locuinţele); aceasta este legată şi de nivelul de incluziune socială;
    • Jenson (1998) a identificat cinci dimensiuni ale coeziunii sociale:
      • aparteneţa – izolarea (valori comune, identitate, sentimente de devotament);
      • incluziune – excluziune (acces la bunăstare);
      • participare – neimplicare (în societatea civilă);
      • recunoaştere – respingere a diferenţelor (într-o societate pluralistă);
      • legitimitate – nelegitimitate (încredere şi respect faţă de instituţii).
    Sursa: 
    Cedefop, 2008; Jenson, 1998.
  • comparabilitatea calificărilor

    Definiție: 

    Măsura în care este posibil să se stabilească o echivalență între nivelul și conținutul calificărilor (certificate, diplome sau titluri) la nivel sectorial, regional, național sau internațional.

    Comentariu: 

    comparabilitatea calificărilor crește capacitatea de angajare și mobilitatea persoanelor. Acest termen nu trebuie confundat cu ‘echivalența calificărilor’ (care se referă la valoarea echivalentă a certificatelor sau diplomelor).

    Sursa: 
    Cedefop, Bjørnåvold, Tissot, 2000.
  • competenţă

    Definiție: 

    Abilitatea de a aplica rezultatele învăţării în mod adecvat într-un context definit (educaţie, muncă, dezvoltare personală sau profesională).

    sau

    Abilitatea de a folosi cunoştinte, aptitudini şi abilităţi personale, sociale şi/sau metodologice, în muncă sau studiu, şi în contextul dezvoltării profesionale şi personale.

    Comentariu: 

    competenţa nu se limitează la aspecte cognitive (care implică utilizarea unor teorii, concepte sau cunoştinţe tacite); aceasta include şi aspecte funcţionale (care implică abilităţi tehnice), precum şi abilităţi interpersonale (de exemplu abilităţi sociale şi organizaţionale) şi valori etice.

    Sursa: 
    Cedefop; Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, 2008.
  • competenţă digitală / alfabetizare digitală

    Definiție: 

    Abilitatea de a utiliza tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC).

    Comentariu: 

    competenţa digitală are la bază competențele TIC de bază: utilizarea calculatoarelor pentru a regăsi, evalua, stoca, produce, prezenta și schimba informații, și pentru a comunica și participa în rețele de colaborare prin Internet.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008; Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, 2006.
  • competenţe cheie / abilităţi cheie

    Definiție: 

    Ansamblul competenţelor (competențele de bază şi noile competențe de bază) necesare pentru a trăi în societatea contemporană bazată pe cunoaştere.

    Comentariu: 

    în recomandarea privind competenţele-cheie pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii, Comisia Europeană enumeră opt competenţe cheie:

    • comunicare în limba maternă;
    • comunicare în limbi străine;
    • competenţe în matematică, ştiinţe şi tehnologie;
    • competenţe digitale;
    • capacitatea de a învăţa cum să înveţi;
    • competenţe interpersonale, interculturale, sociale, şi civice;
    • competenţe antreprenoriale;
    • expresie culturală.
    Sursa: 
    Cedefop, 2004; Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, 2006.
  • competențe de bază

    Definiție: 

    Competențele necesare pentru a trăi în societatea contemporană, cum ar fi cele de ascultare, vorbire, citire, scriere și matematică.

    Comentariu: 

    competențele de bază împreună cu noile competențe de bază formează competențele cheie.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • competențe de bază în tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC)

    Definiție: 

    Competențele necesare pentru a utiliza în mod eficient funcțiile elementare ale tehnologiei informației și a comunicațiilor pentru a regăsi, evalua, stoca, produce, prezenta și schimba informații, și pentru a comunica și participa în rețele de colaborare prin Internet.

    Comentariu: 

    competențele TIC de bază fac acum parte din competențele cheie/abilitățile cheie.

    Sursa: 
    Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene (2006); Cedefop, 2012.
  • competenţe ecologice

    Definiție: 

    Abilităţi necesare pentru a dezvolta şi a susţine o societate care urmăreşte să reducă impactul negativ al activităţii umane asupra mediului, precum şi pentru a trăi într-o astfel de societate.

    Comentariu: 
    • competenţele ecologice generale ajută la sensibilizarea cetăţenilor, la implementarea activităţilor eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor, la dezvoltarea eco-cetăţeniei, etc.;
    • competenţele ecologice specifice sunt necesare pentru a implementa standarde şi procese pentru protejarea ecosistemelor şi biodiversităţii, şi pentru a reduce consumul de energie, materiale şi apă;
    • competenţele ecologice de înaltă specializare sunt necesare pentru a dezvolta şi implementa tehnologii ecologice, cum ar fi energiile regenerabile, epurarea apelor reziduale, reciclarea. 
    Sursa: 
    Cedefop
  • competenţe emergente / noi

    Definiție: 

    Abilităţi pentru care cererea este în creştere în ocupaţii existente sau noi.

    Comentariu: 

    identificarea cererii de competenţe noi/emergente este esenţială pentru a preveni lacunele în materie de competențe sau insuficiența competențelor, pentru a creşte capacitatea de angajare a cetăţenilor şi pentru a acoperi nevoile din economie.

    Sursa: 
    Cedefop.
  • competențe în tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC)

    Definiție: 

    Competenţe necesare pentru utilizarea eficientă a tehnologiilor informației și a comunicațiilor (TIC).

    Comentariu: 

    într-un raport privind competenţele TIC şi munca, OECD propune o clasificare simplă:

    • competenţe TIC profesionale: abilitatea de a utiliza instrumente TIC avansate, şi/sau de a dezvolta, repara şi crea astfel de instrumente;
    • competenţe TIC aplicate: abilitatea de a utiliza instrumente TIC simple într-un loc de muncă generic (care nu este destinat informaticienilor);
    • competenţe TIC de bază sau ‘alfabetizare digitală‘: abilitatea de a utiliza TIC în activităţi de bază, cum ar fi utilizarea unei aplicaţii pentru învăţare.
    Sursa: 
    Cedefop, 2004; OECD, Lopez-Bassols, 2002.
  • competenţe insuficiente

    Definiție: 

    Situaţie în care oferta de competenţe (tipul de abilităţi şi numărul persoanelor disponibile pe piaţa muncii) nu este suficientă pentru a acoperi cererea de pe piaţa muncii.

    Comentariu: 

    insuficienţa competenţelor se aplică tuturor nivelurilor de calificare; aceasta poate rezulta în urma unor factori ca:

    • ofertă insuficientă de educaţie şi formare;
    • dezechilibru în distribuţia geografică a ofertei;
    • dezvoltare care influenţează structura economiei;
    • lipsa atractivităţii anumitor ocupaţii (condiţii de muncă dificile, remuneraţie redusă, insuficientă recunoaştere socială).
    Sursa: 
    Cedefop, 2010.
  • comunitate de învăţare

    Definiție: 

    Comunitate care promovează o cultură de învăţare prin dezvoltarea de parteneriate locale active între toate sectoarele din comunitate, şi susţine şi încurajează învaţarea în rândul persoanelor şi organizaţiilor.

    Sursa: 
    Cedefop, 2004.
  • conţinutul învăţării

    Definiție: 

    Subiecte şi activităţi care constituie ceea ce învaţă o persoană sau un grup de persoane în timpul unui proces de învăţare.

    Sursa: 
    adaptare după European Training Foundation, 1997.
  • conturi individuale pentru învăţare

    Definiție: 

    Sistem public de stimulente pentru a încuraja accesul adulţilor la învăţare – de exemplu, a celor care încă nu au beneficiat de educaţie şi formare din fonduri publice.

    Comentariu: 

    conturile individuale pentru învăţare vizează o participare crescută la activităţi de dezvoltare profesională şi personală, oferind sprijin, fie în bani sau sub forma unei perioade de timp pe care o persoană o poate petrece într-o instituţie la alegere.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • cunoaştere

    Definiție: 

    Rezultatul asimilării de informaţii prin învăţare. Cunoaşterea este ansamblul faptelor, principiilor, teoriilor şi practicilor legate de un anumit domeniu de studiu sau muncă.

    Comentariu: 

    există numeroase definiţii ale cunoaşterii. Înţelegerea modernă a termenului “cunoaştere” are la bază câteva distincţii esenţiale:

    • Aristotel a diferenţiat între logica teoretică şi cea practică. În acord cu această distincţie, teoreticienii moderni (Alexander et al., 1991) diferenţiază între cunoaşterea declarativă (teoretică) şi cunoaşterea procedurală (practică). Cunoaşterea declarativă include enunţuri privind anumite evenimente, fapte şi generalizări empirice, precum şi principii profunde privind natura realităţii. Cunoaşterea procedurală include metodologia euristică, metode, planuri, practici, proceduri, rutine, strategii, tactici, tehnici şi procedee (Ohlsson, 1994);
    • este posibil să diferenţiem între forme de cunoaştere care reprezintă diverse moduri de a învăţa despre lume. Au existat numeroase iniţiative de a compila astfel de liste, şi următoarele categorii sunt întâlnite în mod frecvent:
      • cunoaştere obiectivă (naturală/ştiinţifică), determinată pe bază de certitudini;
      • cunoaştere subiectivă (literară/estetică), determinată pe baza autenticităţii;
      • cunoaştere morală (umană/normativă), determinată pe baza acceptării colective (bine/rău);
      • cunoaştere religioasă/divină, determinată prin referinţă la o autoritate divină (Dumnezeu).

    Această înţelegere fundamentală a conceptului de “cunoaştere” stă la baza întrebărilor pe care ni le punem, a metodelor pe care le folosim, şi a răspunsurilor pe care le dăm în căutarea noastră de cunoaştere;

    • cunoaşterea cuprinde cunoştinţe tacite şi explicite. Cunoştinţele tacite (Polanyi, 1967) se referă la cunoştinţele care influenţează procesele cognitive ale celor care învaţă. Cu toate acestea, este posibil ca aceştia să nu le poată exprima sau să nu le conştientizeze. Cunoştinţele explicite se referă la cunoştinţele de care persoana este conştientă, inclusiv cunoştinţe tacite care iau o formă explicită devenind “obiect al gândirii” (Prawat, 1989).
    Sursa: 
    Cedefop, 2008; Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, 2008.
  • cunoştinţe practice / know-how

    Definiție: 

    Ansamblu de cunoştinţe sau expertiză practică.

    Sursa: 
    adaptare după New Oxford Dictionary of English, 2001.
  • curriculum

    Definiție: 

    Inventar al activităţilor legate de conceperea, organizarea şi planificarea unei acţiuni de educaţie sau formare, incluzând definirea objectivelor învăţării, conţinutul, metodele (inclusiv evaluarea) şi materialele, precum şi dispoziţiile privind formarea profesorilor şi formatorilor.

    Comentariu: 

    termenul “curriculum” se referă la conceperea, organizarea şi planificarea activităţilor de învăţare, iar termenul “program” se referă la implementarea acestor activităţi.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008; Landsheere, 1979.
  • deprecierea competenţelor

    Definiție: 

    Situaţie în care cunoştinţele şi competenţele persoanelor devin învechite sau ieşite din uz.

    Comentariu: 

    acest termen este utilizat în literatură şi pentru a descrie situaţii în care abilităţile fizice şi mentale şi competenţele se deteriorează din cauza atrofierii sau uzurii.

    Sursa: 
    Cedefop; De Grip, A., van Loo, J. (2007).
  • dezvoltare profesională

    Definiție: 

    Orice acţiune desfăşurată în vederea creşterii performanţei profesionale.

    Comentariu: 

    dezvoltarea profesională:

    • include competenţe specifice şi competenţe generice (management de echipă, managementul timpului, abilităţi de negociere, managementul conflictelor, comunicare etc.);
    • poate avea loc sub formă de autoinstruire, formare formală, consultare, conferinţe, orientare, îndrumare, comunităţi de practici, asistenţă tehnică etc.
    Sursa: 
    Cedefop; Wikipedia, 2012.
  • dialog social

    Definiție: 

    Proces de comunicare între partenerii sociali pentru a promova consultarea şi negocierea colectivă.

    Comentariu: 
    • dialogul social poate fi bipartit (între reprezentanţii muncitorilor şi angajatorilor) sau tripartit (implicând şi autorităţi publice şi/sau representanţi ai societăţii civile, ONG-uri, etc.);
    • dialogul social poate avea loc la diferite niveluri (companie, nivel sectorial / trans-sectorial şi local / regional / naţional / transnaţional);
    • la nivel internaţional, dialogul social poate fi bilateral, trilateral sau multilateral, în funcţie de numărul de ţări implicate.
    Sursa: 
    Cedefop, 2004.
  • educația și formarea continuă

    Definiție: 

    Educaţie şi formare care are loc după educaţia şi formarea iniţială – sau după intrarea pe piaţa muncii, cu scopul de a ajuta o persoană să:

    • îşi amelioreze sau actualizeze cunoştinţeţe şi/sau abilităţile;
    • dobîndească noi abilităţi pentru a avansa în carieră sau pentru conversie profesională;
    • îşi continue dezvoltarea personală sau profesională.
    Comentariu: 

    educația și formarea continuă face parte din învăţarea pe tot parcursul vieţii şi poate include orice tip de educaţie (generală, specializată sau profesională, formală sau non-formală etc.). Este crucială pentru capacitatea de angajare a unei persoane.

    Sursa: 
    Cedefop, 2004.
  • educaţie pentru nevoi speciale

    Definiție: 

    Activitate educaţională şi sprijin desemnat să răspundă nevoilor speciale ale copiilor cu handicap sau ale celor care nu reuşesc la şcoală din motive recunoscute ca împiedicând progresul şcolar optim.

    Comentariu: 

    termenul ‘educaţie pentru nevoi speciale’ este acum preferat celui de ‘educaţie specială’. Acesta din urmă făcea referire în principal la educaţia copiilor cu handicap în şcoli sau instituţii speciale diferite de, şi în afara sistemului şcolar şi universitar obişnuit. În prezent, în multe ţări o mare parte a copiilor cu handicap sunt educaţi în instituţii din sistemul obişnuit.

    Sursa: 
    based on Unesco, 1997.
  • educaţie şi formare iniţială

    Definiție: 

    Educaţie şi formare generală sau profesională desfăşurată în sistemul educaţional iniţial, de obicei înainte de a intra pe piaţa muncii.

    Comentariu: 
    • anumite programe de formare urmate după intrarea pe piaţa muncii pot fi considerate formare iniţială (cum ar fi recalificarea);
    • educaţia şi formarea iniţială poate avea loc la orice nivel în educaţia generală sau profesională (învăţământ la zi sau prin alternanţă) sau ucenicie.
    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • educaţie şi formare la distanţă

    Definiție: 

    Educaţie şi formare furnizată la distanţă prin diverse mijloace de comunicare: cărţi, radio, TV, telefon, corespondenţă, calculator sau video.

    Sursa: 
    adaptare după ILO, 1979.
  • educaţie şi formare profesională (EFP)

    Definiție: 

    Educaţia şi formarea profesională are scopul de a echipa oamenii cu cunoştinţe teoretice şi practice, abilităţi şi/sau competenţe necesare în anumite ocupaţii sau, în sens mai larg, pe piaţa muncii.

    Sursa: 
    adaptare după European Training Foundation, 1997.
  • Europass

    Definiție: 

    Un portofoliu compus din cinci documente cu ajutorul cărora cetăţenii pot să îşi prezinte în mod adecvat competenţele şi calificările când candidează pentru un loc de muncă sau pentru o oportunitate de studiu în Europa.

    • CV-ul Europass şi Paşaportul Lingvistic sunt documente completate direct de către cetăţeni;
    • celelalte trei documente pot fi emise persoanelor care participă la o experienţă de mobilitate într-o altă ţară europeană (documentul de Mobilitate Europass) sau celor care parcurg un program formal de educaţie sau formare profesională (Suplimentul la certificatul profesional) sau un program de învăţământ superior (Suplimentul la diploma de licenţă).
    Comentariu: 

    documentele Europass promovează o apreciere adecvată a rezultatelor învăţării dobândite în context formal, non-formal sau informal.

    Sursa: 
    Cedefop.
  • evaluarea educaţiei şi formării

    Definiție: 

    O judecată privind valoarea unei intervenţii, program sau politică de formare, în conformitate cu anumite standarde şi criterii (cum ar fi relevanţa sau eficienţa).

    Sursa: 
    Cedefop, 2011.
  • evaluarea rezultatelor învățării

    Definiție: 

    Proces de evaluare a cunoștințelor teoretice și practice, a competențelor și/sau abilităților unei persoane, pe baza unor criterii predefinite (așteptările privind rezultatele, măsurarea rezultatelor învățării). Evaluarea este de obicei urmată de certificare.

    Comentariu: 

    în literatura de specialitate, termenul „assessment” din limba engleză se referă în general la evaluarea unei persoane, iar termenul „evaluation” este utilizat mai frecvent cu referire la evaluarea metodelor sau furnizorilor de educație și formare.

    Sursa: 
    Cedefop, 2004.
  • formare în afara locului de muncă

    Definiție: 

    Formare profesională care are loc în altă parte decât la locul de muncă. Face de obicei parte dintr-un întreg program de formare, în care este combinată cu formarea la locul de muncă.

    Sursa: 
    adaptare după Unesco, 1979.
  • formare în alternanță

    Definiție: 

    Educație sau formare care combină perioade într-o instituție educațională sau centru de formare și într-un loc de muncă. Un program de formare prin alternanţă poate să aibă loc după un tipar saptămânal, lunar sau anual. În funcţie de ţară şi de statutul aplicabil, participanţii pot să aibă o legătură contractuală cu angajatorul şi/sau să primească o remuneraţie.

    Comentariu: 

    „sistemul dual” din Germania este un exemplu de formare în alternanță.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • formare la locul de muncă

    Definiție: 

    Formare profesională oferită la locul de muncă. Poate constitui un întreg program de formare sau poate fi combinată cu formarea în afara locului de muncă.

    Sursa: 
    adaptare după Unesco, 1979.
  • formarea formatorilor

    Definiție: 

    Formare teoretică sau practică pentru profesori şi formatori.

    Comentariu: 

    formarea formatorilor:

    • vizează personalul didactic şi din domeniul formării profesionale care activează ca: (a) profesori sau formatori de profesie, (b) personal dintr-un anumit domeniu, cu rol în îndrumarea altor persoane la locul de muncă (profesori sau formatori ocazionali);
    • acoperă o varietate de competenţe: cunoştinţe specifice domeniului respectiv (generale, tehnice sau ştiinţifice), competenţe educaţionale, psihologice şi sociologice, competenţe manageriale, familiaritate cu mediul de lucru şi cunoştinţe privind programele de formare şi audienţa vizată;
    • acoperă, de asemenea, aspecte privind conceperea, organizarea şi implementarea cursurilor, precum şi conţinutul activităţilor de formare (transmiterea de cunoştinţe teoretice şi practice şi competenţe).
    Sursa: 
    Cedefop, 2004.
  • formator

    Definiție: 

    O persoană care desfăşoară una sau mai multe activităţi cu funcţie de instruire (teoretică sau practică), fie într-o instituţie de educaţie sau formare, fie la locul de muncă.

    Comentariu: 
    • se pot distinge două categorii de fomatori:
      • formatorii de profesie sunt specialişti în formare a căror activitate coincide cu cea de profesor într-o instituţie de formare profesională;
      • formatorii ocazionali sunt specialişti în diverse domenii care desfăşoară activităţi de formare în cadrul activităţilor lor normale, fie într-o companie (ca mentori sau tutori ai noilor recruţi sau ucenici sau ca furnizori de formare), fie în exterior (oferindu-şi serviciile în mod ocazional unei instituţii de formare);
    • formatorii pot îndeplini diverse sarcini:
      • conceperea activităţilor de formare;
      • organizarea şi implementarea acestor activităţi;
      • efectuarea formării (transferul de cunoştinţe teoretice şi practice şi competenţe);
      • sprijin oferit ucenicilor pentru a-şi dezvolta competenţele, oferindu-le recomandări, instrucţiuni şi îndrumare pe parcursul uceniciei.
    Sursa: 
    Cedefop, 2004; AFPA, 1992.
  • furnizor de educaţie sau formare

    Definiție: 

    O organizatie sau o persoană fizică care oferă servicii educaţionale sau de formare.

    Comentariu: 

    furnizorii de educaţie şi formare pot fi organizaţii create în mod expres în acest scop sau alte entităţi, cum ar fi angajatorii care oferă programe de formare în cadrul activităţii lor principale. Furnizorii de formare includ şi persoanele independente care oferă astfel de servicii.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • guvernare europeană

    Definiție: 

    Norme, proceduri şi practici conform cărora se exercită puterea la nivel European.

    Comentariu: 
    • guvernarea trebuie să asigure gestionarea resurselor publice şi a problemelor în mod eficace şi eficient şi să răspundă nevoilor esenţiale din societate;
    • guvernarea eficace are la bază participarea publicului, asumarea responsabilităţii, transparenţa, eficacitatea şi coerenţa.
    Sursa: 
    adaptare după tezaurul Eurovoc, 2005.
  • incluziune socială

    Definiție: 

    Integrarea persoanelor – sau a grupurilor de persoane – în societate ca cetăţeni sau ca membri ai diverselor reţele sociale publice. Incluziunea socială are la bază incluziunea economică sau incluziunea pe piaţa muncii.

    Sursa: 
    Cedefop, 2004.
  • îndrumare

    Definiție: 

    Orice activitate de orientare, consiliere sau supraveghere a unei persoane care învaţă de către un tutore competent şi cu experienţă. Tutorele spijină persoana care învaţă în procesul de învăţare (la şcoală, în centre de formare sau la locul de muncă).

    Comentariu: 

    îndrumarea acoperă diverse activităţi:

    • subiecte academice (pentru îmbunătăţirea rezultatelor educaţionale);
    • orientare profesională (pentru facilitarea tranziţiei de la şcoală la muncă);
    • dezvoltare personală (pentru a-i încuraja pe participanţi să facă alegeri înţelepte).
    Sursa: 
    Cedefop, 2004.
  • învăţământ deschis

    Definiție: 

    Învăţământ în care cel care învaţă are un grad de flexibilitate în ce priveşte alegerea subiectelor, locul, ritmul de studiu şi/sau metodele.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • învăţământ obligatoriu

    Definiție: 

    Standardele legale şi durata minimă de şcolarizare obligatorie.

    Sursa: 
    ILO, 1998.
  • învăţământ post-obligatoriu

    Definiție: 

    Învăţământ urmat de un individ după învăţământul obligatoriu (standardele legale şi durata minimă de şcolarizare).

    Sursa: 
    adaptare după European Training Foundation, 1997.
  • învăţare

    Definiție: 

    Proces prin care un individ asimilează informaţii, idei şi valori şi dobândeşte astfel cunoştinţe teoretice şi practice, abilităţi şi competenţe.

    Comentariu: 

    învăţarea are loc prin învăţare personală, reconstrucţie şi interacţiune socială. Poate avea loc în contexte formale, non-formale sau informale.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • învățare compensatoare

    Definiție: 

    Învățare care are scopul de a acoperi lacunele acumulate de către o persoană în procesul de educație sau formare, în special pentru a-i permite participarea în programe de formare.

    Sursa: 
    Cedefop, 2004.
  • învăţare electronică / e-learning

    Definiție: 

    Învăţare cu ajutorul tehnologiilor informației și ale comunicațiilor (TIC).

    Comentariu: 
    • învăţarea electronică nu se limitează la ’alfabetizarea digitală’ (dobândirea de competenţe TIC). Aceasta poate îngloba multiple formate şi o combinaţie de metode: utilizarea de aplicaţii software, internet, CD-ROM, învăţare online sau orice alt mediu electronic sau interactiv;
    • învăţarea electronică poate fi utilizată ca instrument în educaţia şi formarea la distanţă, dar şi ca support în învăţarea faţă-în faţă.
    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • învăţare formală

    Definiție: 

    Învăţare care are loc într-un mediu organizat şi structurat (cum ar fi o instituţie de educaţie şi formare sau la locul de muncă) şi este concepută în mod expres ca activitate de învăţare (în ce priveşte obiectivele, timpul, resursele). Învăţarea formală este intenţionată din punctul de vedere al celui care învaţă. De obicei duce la obţinerea unei certificări.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • învăţare în toate contextele

    Definiție: 

    Învăţare, atât formală, non-formală sau informală, care are loc în întregul spectru de activităţi din viaţa unei persoane (în context personal, social sau profesional) şi în orice etapă din viaţă.

    Comentariu: 

    învăţarea în toate contextele este o dimensiune a învăţării pe tot parcursul vieţii.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • învăţare informală

    Definiție: 

    Learning resulting from daily activities related to work, family or leisure. It is not organised or structured in terms of objÎnvăţare care rezultă în urma activităţilor zilnice legate de muncă, familie sau timpul liber. Nu este organizată sau structurată în ce priveşte obiectivele, timpul acordat sau sprijnul acordat. Învăţarea informală este, în cele mai multe cazuri, neintenţionată din punctul de vedere al celui care învaţă.ectives, time or learning support. Informal learning is in most cases unintentional from the learner’s perspective.

    Comentariu: 
    • rezultatele învăţării informale pot fi validate;
    • învăţarea informală mai este numită şi învăţare experienţială sau incidentală.
    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • învăţare la locul de muncă

    Definiție: 

    Dobândirea de cunoştinţe şi competenţe prin efectuarea unor activităţi – şi reflectare – într-un context profesional, fie la locul de muncă (de exemplu, în cazul formării prin alternanţă), fie într-o instituţie de formare profesională.

    Sursa: 
    Cedefop, 2011.
  • învăţare non-formală

    Definiție: 

    Învăţare care are loc în cadrul unor activităţi planificate care nu sunt desemnate în mod explicit ca activităţi de învăţare (în ce priveşte rezultatele învăţării, timpul de învăţare sau sprijinul acordat). Învăţarea non-formală este intenţionată din punctul de vedere al celui care învaţă.

    Comentariu: 
    • rezultatele învăţării non-formale pot fi validate şi pot duce la certificare;
    • învăţarea non-formală este uneori descrisă ca învăţare semi-structurată.
    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • învăţare pe tot parcursul vieţii

    Definiție: 

    Toate activităţile de învăţare desfăşurate pe parcursul vieţii, care au ca rezultat dezvoltarea cunoştinţelor teoretice şi practice, a abilităţilor, competenţelor şi calificărilor, în scop personal, social şi/sau profesional.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • învăţare prin practică

    Definiție: 

    Învăţare dobândită prin practica repetată a unei activităţi, cu sau fără instruire prealabilă.

    sau

    Învăţare dobândită prin transformarea capacităţilor mentale prin confruntare cu realitatea, având ca rezultat noi cunoştinţe şi competenţe.

    Comentariu: 

    învăţarea prin practică se mai numeşte şi învăţare experienţială.

    Sursa: 
    Cedefop.
  • învăţare prin utilizare

    Definiție: 

    Învăţare dobândită prin utilizarea repetată a instrumentelor sau dispozitivelor, cu sau fără instruire prealabilă.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • itinerariu educaţional sau de formare

    Definiție: 

    Ansamblu de progame educaţionale sau de formare relaţionate oferite de şcoli, centre de formare, instituţii de învăţământ superior sau furnizori de formare profesională, care facilitează progresul persoanelor într-un sector de activitate sau între sectoare de activitate.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • lacune în materie de competenţe

    Definiție: 

    Situaţie în care o persoană nu are nivelul de competenţe necesar pentru a-şi efectua munca în mod adecvat.

    Comentariu: 
    • lacunele în materie de competenţe pot fi analizate la nivel individual (printr-un audit al competenţelor), la nivelul companiei sau al sectorului, sau la nivel regional, naţional sau internaţional;
    • lacunele în materie de competenţe pot fi legate de un nivel de calificare insuficient; pot exista şi situaţii în care forţa de muncă are un nivel adecvat de calificare, dar îi lipseşte un anumit tip de competenţe (cum ar fi competenţele manageriale) sau experienţa necesară pentru a efectua o sarcină sau a desfăşura o activitate în mod adecvat.
    Sursa: 
    Cedefop, 2010.
  • loc de muncă

    Definiție: 

    Ansamblul sarcinilor şi activităţilor desfăşurate sau care trebuie desfăşurate de o persoană, atât pentru un angajator, cât şi în mod independent.

    Sursa: 
    ILO, 2008.
  • mediator al învăţării

    Definiție: 

    Orice persoană care promovează dobândirea de cunoştinţe şi competenţe prin asigurarea unui mediu favorabil învăţării, inclusiv cei care exercită funcţii de predare, formare, supraveghere sau orientare. Mediatorul îl ajută pe cel care învaţă să îşi dezvolte cunoştinţele şi competenţele oferindu-i îndrumare, feedback şi recomandări pe parcursul procesului de învăţare.

    Sursa: 
    Cedefop, 2004.
  • mentorat

    Definiție: 

    Orientare şi sprijin oferite în diverse moduri unei persoane tinere sau unui novice (cineva care se alătură unei noi comunităţi de învăţare sau organizaţii) de către o persoană cu experienţă care joacă rolul unui model de urmat, îndumător, tutore, instructor sau confident.

    Sursa: 
    adaptare după Bolton, 1980.
  • mobilitate

    Definiție: 

    Capacitatea unei persoane de a se muta şi de a se adapta unui nou mediu ocupaţional sau educaţional.

    Comentariu: 
    • mobilitatea poate fi geografică sau ‘funcţională’ (mutare într-un alt post într-o companie sau într-o nouă ocupaţie, tranziţia de la educaţie la piaţa muncii etc.);
    • mobilitatea permite persoanelor să dobândească noi competenţe şi astfel să-şi crească capacitatea de angajare.
    Sursa: 
    Cedefop.
  • necesităţile referitoare la competenţe

    Definiție: 

    Cererea pentru anumite tipuri de cunoştinţe şi competenţe pe piaţa muncii (cererea totală într-o ţară sau regiune, într-un sector economic, etc.).

    Comentariu: 
    • analiza necesităţilor referitoare la competenţe (sau identificarea necesităţilor referitoare la competenţe) are în vedere identificarea lacunelor în materie de competenţe şi competenţele insuficiente, anticiparea necesităţilor referitoare la competenţe, şi evaluarea capacităţii sistemelor de calificări (furnizarea de educaţie şi formare, programe de finanţare, etc.) de a acoperi nevoile din economie;
    • anticiparea necesităţilor referitoare la competenţe este procesul de identificare a competenţelor necesare în economie pe termen scurt, mediu sau lung;
    • previziunile legate de competenţe estimează cererea de competenţe (locuri de muncă) şi/sau oferta (forţă de muncă) de competenţe pe termen scurt, mediu sau lung.
    Sursa: 
    Cedefop, 2010.
  • neconcordanţă între cererea şi oferta de competenţe

    Definiție: 

    Situaţie de dezechilibru în care nivelul sau tipul competenţelor disponibile nu corespunde nevoilor de pe piaţa muncii.

    Comentariu: 
    • neconcordanţa între cererea şi oferta de competenţe poate fi sub formă de surplus sau de lipsă de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe;
    • neconcordanţa între cererea şi oferta de competenţe poate fi analizată la diferite niveluri (individ, întreprindere, sector, economie);
    • experţii diferenţiază între neconcordanţă verticală (nivelul de educaţie/competenţe este mai ridicat sau mai scăzut decât cel necesar) şi orizontală (nivelul de educaţie/competenţe corespunde cerinţelor postului, dar tipul de educaţie/competenţe nu este adecvat locului de muncă curent).
    Sursa: 
    Cedefop.
  • nivel de calificare

    Definiție: 

    Acest termen acoperă două aspecte:

    Nivel atins în educaţie şi formare profesională, recunoscut într-un sistem de calificări sau într-un cadru de calificări.

    sau

    Nivel de competenţă dobândit prin educaţie şi formare, experienţă de muncă sau în contexte non-formale/informale.

    Comentariu: 
    • nivelul de calificare este adesea determinat prin cerinţele dintr-un sistem de calificări sau prin descriptorii nivelurilor dintr-un cadru de calificări;
    • nivelul de calificare poate fi determinat şi printr-un profil ocupaţional (de exemplu, descrierea rezultatelor învăţării necesare pentru a efectua sarcinile asociate cu un loc de muncă, la un anumit nivel de responsabilitate şi autonomie).
    Sursa: 
    Cedefop.
  • nivel de educaţie

    Definiție: 

    Cel mai înalt nivel de educaţie sau formare atins de o persoană.

    Comentariu: 

    nivelul de educaţie:

    • se măsoară în funcţie de programul educational de la cel mai înalt nivel finalizat cu success, de obicei prin acordarea unei calificări;
    • poate fi măsurat cu ajutorul nivelurilor ISCED (Clasificarea Internațională Standard a Educației) sau CEC (Cadrul European al Calificărilor).
    Sursa: 
    Cedefop; Unesco, 2011.
  • nivelul ISCED 0 – Învăţământ preşcolar

    Definiție: 

    Programe cu o abordare holistică pentru a încuraja dezvoltarea iniţială a copiilor din puncte de vedere cognitiv, fizic, social şi emoţional şi pentru a-i familiariza cu instruirea structurată, în afara mediului familial.

    Comentariu: 

    programele de la nivelul ISCED 0 au denimiri diferite în diverse ţări, de examplu “early childhood education and development”, “pre-school”, “reception”, “pre-primary”, “pre-school” sau “educación inicial”.

    Sursa: 
    adaptare după Unesco, 2011.
  • nivelul ISCED 1 – Învăţământ primar

    Definiție: 

    Programe concepute pentru dezvoltarea competenţelor fundamentale de citire, scriere şi matematică (alfabetizare şi cunoştinţe aritmetice), şi pentru a constitui o bază solidă pentru învăţarea şi înţelegerea domeniilor principale de cunoaştere, dezvoltarea personală şi socială, şi pregatirea pentru ciclul de învăţământ secundar inferior.

    Comentariu: 

    programele de la nivelul ISCED 1 au denumiri diferite în diverse ţări, de examplu “primary education”, “elementary education” sau “basic education” (etapa 1 / clasele inferioare, dacă un sistem educaţional are un program care acoperă nivelurile ISCED 1 şi 2).

    Sursa: 
    adaptare după Unesco, 2011.
  • nivelul ISCED 2 – Învăţământ secundar inferior

    Definiție: 

    Programe concepute să consolideze şi să dezvolte rezultatele învăţării de la nivelul ISCED 1. De obicei, obiectivul educaţional este de a construi o bază pentru dezvoltarea umană şi pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii, pe care sistemul educaţional o va putea extinde în mod sistematic prin oportunităţile educaţionale ulterioare. Unele sisteme educaţionale pot oferi deja la nivelul ISCED 2 programe de educaţie profesională pentru a echipa elevii cu competenţe relevante pentru angajare.

    Comentariu: 

    programele de la nivelul ISCED 2 au denumiri diferite în diverse ţări, de examplu “secondary school” (etapa unu / clasele inferioare, dacă la nivel naţional există un program care acoperă niveluri ISCED 2 şi 3), “junior secondary school”, “middle school” sau “junior high school”.

    Sursa: 
    adaptare după Unesco, 2011.
  • nivelul ISCED 3 – Învăţământ secundar superior

    Definiție: 

    Programe desemnate să completeze învăţământul secundar, şi să pregătească elevii pentru învăţământul universitar sau să ofere competenţe relevante pentru angajare, sau ambele.

    Comentariu: 

    programele de la nivelul ISCED 3 au denumiri diferite în diverse ţări, de examplu “secondary school” (etapa a doua / clasele superioare), “senior secondary school” sau “(senior) high school”.

    Sursa: 
    adaptare după Unesco, 2011.
  • nivelul ISCED 4 – Învăţământ post-liceal non-universitar

    Definiție: 

    Programe desemnate să ofere persoanelor care au finalizat nivelul ISCED 3 calificări non-universitare necesare pentru a avea acces în învăţământul universitar sau pentru angajare, în cazul în care calificările de la nivelul ISCED 3 nu permit acest lucru.

    Comentariu: 

    programele de la nivelul ISCED 4 au denumiri diferite în diverse ţări, de examplu “technician diploma”, “primary professional education”, “préparation aux carrières administratives”.

    Sursa: 
    adaptare după Unesco, 2011.
  • nivelul ISCED 5 – Învăţământul terţiar de scurtă durată

    Definiție: 

    Programe desemnate să ofere participanţilor cunoştinţe, abilităţi şi competenţe profesionale. De obicei, aceste programe sunt de natură practică, sunt specifice din punct de vedere ocupaţional şi pregătesc studenţii pentru intrarea pe piaţa muncii. Aceste programe pot constitui, de asemenea, şi o cale de acces la alte programe din învăţământul terţiar.

    Comentariu: 

    programele de la nivelul ISCED 5 au denumiri diferite în diverse ţări, de examplu “master craftsman programme”, “(higher) technical education”, “community college education”, “technician or advanced/higher vocational training”, “associate degree” sau “bac + 2”.

    Sursa: 
    adaptare după Unesco, 2011.
  • nivelul ISCED 6 – Licenţă sau nivel echivalent

    Definiție: 

    Programe desemnate să ofere participanţilor cunoştinţe, abilităţi şi competenţe academice şi/sau profesionale intermediare, care să conducă la obţinerea unei diplome de licenţă sau la o calificare echivalentă. Programele de la acest nivel sunt de obicei de natură teoretică, dar pot include compenenţe practice, şi se bazează pe cercetare de ultimă oră şi/sau cele mai avansate practici profesionale.

    Comentariu: 

    programele de la nivelul ISCED 6 au denumiri diferite în diverse ţări, de examplu “Bachelor’s programme”, “licence” sau “first university cycle”.

    Sursa: 
    adaptare după Unesco, 2011.
  • nivelul ISCED 7 – Master sau nivel echivalent

    Definiție: 

    Programe desemnate să ofere participanţilor cunoştinţe, abilităţi şi competenţe academice şi/sau profesionale avansate, care să conducă la obţinerea unei diplome de master sau la o calificare echivalentă. Programele de la acest nivel pot avea o componentă de cercetare substanţială, dar nu sunt necesare pentru obţinerea unei diplome de doctorat.

    Comentariu: 

    programele de la nivelul ISCED 7 au denumiri diferite în diverse ţări, de examplu “Master’s programme” sau “magister”.

    Sursa: 
    adaptare după Unesco, 2011.
  • nivelul ISCED 8 – Doctorat sau nivel echivalent

    Definiție: 

    Programmes designed primarily to lead to an advanced research qualificaPrograme desemnate în mod special să conducă la o calificare avansată în cercetare. Programele de la acest nivel sunt dedicate studiilor avansate şi cercetării originale şi sunt oferite de obicei doar în instituţii de învăţământ terţiar orientate spre cercetare, cum ar fi universităţile. Programele de doctorat există atât în domeniul academic, cât şi profesional.tion. Programmes at this ISCED level are devoted to advanced study and original research and typically offered only by research-oriented tertiary educational institutions such as universities. Doctoral programmes exist in both academic and professional fields.

    Comentariu: 

    programele de la nivelul ISCED 8 au denumiri diferite în diverse ţări, de examplu “ PhD”, “DPhil”, “D.Lit”, “ D.Sc”, “LL.D”, “Doctorate”, etc.

    Sursa: 
    adaptare după Unesco, 2011.
  • noile competenţe de bază

    Definiție: 

    Competenţe cum ar fi cele legate de tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC), limbile străine, competenţele sociale, organizaţionale şi de comunicare, cultura tehnologică, competenţele antreprenoriale.

    Comentariu: 

    împreună cu competenţele de bază, noile competenţe de bază fac parte din competenţele cheie necesare pentru dezvoltare în societatea contemporană bazată pe cunoaştere.

    Sursa: 
    Consiliul Uniunii Europene, 2000.
  • ocupaţie

    Definiție: 

    Mai multe locuri de muncă ale căror sarcini şi responsabilităţi se caracterizează printr-un grad mare de similaritate.

    Sursa: 
    ILO, 2008.
  • organism certificator

    Definiție: 

    O instituție care emite calificări (certificate, diplome sau titluri) recunoscând astfel în mod formal rezultatele învățării (cunoștințele, competențele și abilitățile) unei persoane, în urma unei proceduri de evaluare.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • organizaţie care învaţă

    Definiție: 

    Organizaţie care promovează învăţarea, şi în care persoanele învaţă şi se dezvoltă în contextul locului de muncă, în beneficiul propriu, al celorlalţi şi al întregii organizaţii, astfel de eforturi fiind făcute publice şi recunoscute.

    Sursa: 
    Cedefop, 2004.
  • orientare şi consiliere / informare, consiliere şi orientare

    Definiție: 

    O gamă de activităţi concepute pentru a ajuta persoanele să ia decizii educaţionale, profesionale şi personale şi să le urmeze, inainte şi după intrarea pe piaţa muncii.

    Comentariu: 
    • orientarea şi consilierea pot include:
      • consiliere (dezvoltare personală sau profesională, orientare educaţională),
      • evaluare (psihologică sau privind competenţele/performanţa),
      • informare privind oportunitățile de învățare și de pe piața muncii și managementul carierei,
      • consultare cu colegi, rude sau profesori/educatori,
      • pregătire profesională (identificarea de abilităţi/competenţe şi experienţă în vederea căutării unui loc de muncă),
      • recomandări/trimiteri (la specialişti în domeniul educaţiei şi carierei).
    • orientarea şi consilierea pot fi oferite în şcoli, centre de formare, centre pentru ocuparea forţei de muncă, la locul de muncă, în comunitate şi în alte contexte.
    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • parcurs educaţional sau de formare

    Definiție: 

    Ansamblul experienţelor de învăţare succesive urmate de o persoană pentru a dobândi cunoştinţe, abilităţi şi competenţe.

    Comentariu: 

    un parcurs de învăţare poate combina experienţe de învăţare formale şi non-formale.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • parteneri sociali

    Definiție: 

    Asociaţiile angajatorilor şi uniunile sindicale constituie două părţi ale dialogului social.

    Comentariu: 
    • conceptul de ‘partener social’ îşi are originea în Franţa şi în Germania şi a fost ulterior preluat în cercurile Uniunii Europene;
    • dialogul social tripartit implică şi autorităţi publice şi/sau reprezentanţi ai societăţii civile, ONG-uri, etc.
    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • perfecţionare

    Definiție: 

    Formare intensivă de scurtă durată oferită de obicei după educaţia şi formarea iniţială şi care are scopul de a suplimenta, ameliora sau actualiza cunoştinţele, abilităţile şi/sau competenţele dobândite în timpul formării anterioare.

    Comentariu: 

    Cedefop, 2004.

    Sursa: 
    Cedefop, 2004.
  • permeabilitatea sistemelor de educaţie şi formare

    Definiție: 

    Capacitatea sistemelor de educaţie şi formare de a permite participanţilor:

    • accesul şi mobilitatea între parcursuri (programe, niveluri) şi sisteme diferite;
    • validarea rezultatelor învăţării obţinute într-un alt sistem sau în contexte non-formale/informale.
    Comentariu: 
    • permeabilitatea sistemelor poate fi crescută prin:
      • parcursuri bazate pe module şi prin definirea rezultatelor învăţării;
      • stabilirea unor cadre de calificări care crează legături între diverse calificări, îmbunătăţind înţelegerea calificărilor în cadrul unei ţări şi între ţări;
      • crearea sistemelor de credite;
    • permeabilitatea se caracterizează prin direcţie (verticală/orizontală), criterii de acces (individuale sau colective), admitere sau scutire, nivel de formalizare (la nivel instituţional sau sistemic).
    Sursa: 
    Cedefop.
  • persoană cu nivel scăzut de calificare

    Definiție: 

    Persoană al cărei nivel de educaţie este inferior unui standard predefinit.

    Comentariu: 
    • nivelul standard sub care o persoană este considerată ca având un nivel scăzut de calificare depinde, de exemplu, de nivelul general de educaţie dintr-o societate, sau de nivelul de calificare dintr-o ocupaţie;
    • nivelul real de calificare al unei persoane include rezultate ale învăţării non-formale dobândite prin (re)formare / perfecţionare continuă, experienţă de muncă sau dezvoltare personală;
    • în Uniunea Europeană, o persoană este considerată ca având un nivel scăzut de calificare când nivelul său de educaţie este sub nivelul învăţământului secundar superior, conform ISCED.
    Sursa: 
    Cedefop.
  • planificarea şi conceperea unui curs de formare

    Definiție: 

    Ansamblu de activităţi metodologice coerente utilizate în conceperea şi planificarea iniţiativelor şi programelor de formare, conform unor obiective definite.

    Comentariu: 

    planificarea şi conceperea unui program de formare include analiza cererii şi nevoilor de formare, proiectarea, coordonarea, implementarea, monitorizarea, precum şi evaluarea impactului formării.

    Sursa: 
    adaptare după Le Préau, 2002.
  • plasarea forţei de muncă

    Definiție: 

    Proces prin care persoanele sunt ajutate să gasească un loc de muncă corespunzător competenţelor deţinute.

    Comentariu: 
    • activităţile de plasare a forţei de muncă pot fi desfăşurate de către serviciile (publice sau private) pentru ocuparea forţei de muncă sau de către instituţii educaţionale;
    • activităţile de plasare a forţei de muncă includ asistenţă la completarea unui CV, pregătirea pentru interviu, auditul competenţelor, orientare şi consiliere;
    • în limba engleză, termenul „job placement” poate să desemneze şi un stagiu efectuat într-o întreprindere de către un elev sau un student pe durata studiilor.
    Sursa: 
    Cedefop, 2011.
  • prapastie digitală / decalaj digital

    Definiție: 

    În cadrul populaţiilor, decalajul între cei care pot accesa şi utiliza tehnologiile informației și ale comunicațiilor (TIC) în mod efectiv, şi cei care nu pot.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • profesie reglementată

    Definiție: 

    Activitate profesională sau grup de activităţi profesionale pentru care accesul, exercitarea sau una dintre modalitățile de exercitare sunt condiționate, direct sau indirect, în temeiul unor prevederi legislative şi administrative, de posesia anumitor calificări profesionale.

    Sursa: 
    Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, 2005.
  • profesor

    Definiție: 

    Persoană care are rolul de a transmite cunoştinţe teoretice şi practice sau competenţe celor care învaţă într-o instituţie educaţională sau de formare.

    Comentariu: 

    un profesor poate îndeplini diverse sarcini, cum ar fi organizarea şi desfăşurarea programelor şi cursurilor de formare şi transmiterea de cunoştinţe, fie generice sau specifice, teoretice sau practice. Într-o instituţie de formare profesională, un profesor poate fi numit şi ‘formator’.

    Sursa: 
    Cedefop, 2004; AFPA 1992.
  • program de educaţie sau formare

    Definiție: 

    Ansamblul activităţilor, conţinutului şi/sau metodelor implementate pentru a atinge obiective educaţionale sau de formare (dobândind cunoştinţe, abilităţi sau competenţe), organizate în secvenţă logică pe o perioadă de timp definită.

    Comentariu: 

    termenul “program de educaţie sau formare” se referă la implementarea activităţălor de învăţare, iar termenul “curriculum” se referă la conceperea, organizarea şi planificarea acestor activităţi.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • recalificare / conversie

    Definiție: 

    Formare care permite persoanelor să dobândească noi competenţe dându-le acces fie la o nouă ocupaţie, fie la noi activităţi profesionale.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • recunoaştere reciprocă a calificărilor

    Definiție: 

    Recunoaştere de către una sau mai multe ţări sau organizaţii a calificărilor (certificate, diplome sau titluri) emise în (sau de către) una sau mai multe alte ţări sau organizaţii.

    Comentariu: 

    recunoaşterea reciprocă poate fi bilaterală (între două ţări sau organizaţii) sau multilaterală (în cadrul Uniunii Europene sau între companii din acelaşi sector).

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • recunoaşterea rezultatelor învăţării

    Definiție: 

    Recunoaştere formală: proces de acordare a unui statut oficial cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţelor prin:

    • validarea învăţării non-formale şi informale;
    • acordarea de statut echivalent, unităţi de credit sau scutiri;
    • acordarea de calificări (certificate, diplome sau titluri).

    şi/sau

    Recunoaştere socială: recunoaşterea valorii cunoştinţelor, abilităţilor şi/sau competenţelor de către părţile înteresate din mediul economic şi social.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • regiune de învăţare

    Definiție: 

    Regiune în care părţile interesate cooperează pentru a acoperi nevoile locale de învăţare şi îşi împart resursele pentru a concepe soluţii comune.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • rezultate ale învăţării

    Definiție: 

    Ansamblul cunoştinţelor, abilităţilor şi/sau competenţelor pe care o persoană le-a dobândit şi/sau le poate demonstra după finalizarea unui proces de învăţare, fie în context formal, non-formal sau informal.

    sau

    Enunţuri privind ceea ce ştie, înţelege sau este capabil să facă cineva care a finalizat un proces de învăţare, definite sub formă de cunoştinţe, abilităţi si competenţe.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008; Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, 2008.
  • sector

    Definiție: 

    Grup de companii care au acelaşi tip de activitate economică principală (cum ar fi industria produselor chimice).

    sau

    Grupare de activităţi profesionale în conformitate cu principala lor funcţie economică, produs, serviciu sau tehnologie.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008; Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, 2008.
  • sistem de calificări

    Definiție: 

    Toate activităţile legate de recunoaşterea rezultatelor învăţării şi alte mecanisme care fac legatura între educaţie şi formare şi piaţa muncii şi societatea civilă. Aceste activităţi includ:

    • definirea politicilor privind calificările, conceperea şi implementarea programelor de formare, aranjamente instituţionale, finanţare, asigurarea calităţii;
    • evaluarea şi certificarea rezultatelor învăţării.
    Comentariu: 

    un sistem naţional de calificări poate fi compus din mai multe subsisteme şi poate include un cadru naţional al calificărilor.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008; Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, 2008.
  • sistem de credite

    Definiție: 

    Un instrument desemnat să permită acumularea rezultatelor învăţării dobândite în contexte formale, non-formale şi/sau informale, şi să faciliteze transferul acestora dintr-un context în altul în vederea validării. Un sistem de credite poate fi conceput:

    • prin descrierea unui program de educaţie sau formare şi atribuind puncte de credit componentelor acestuia (module, cursuri, programe de practică, lucrări de dizertaţie etc.); sau
    • prin descrierea unei calificări utilizând unităţi de rezultate ale învăţării şi atribuind puncte de credit fiecărei unităţi.
    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • Sistemul european de credite pentru educaţie şi formare profesională (ECVET)

    Definiție: 

    Cadrul tehnic care facilitează transferul, validarea şi, unde este cazul, acumularea rezultatelor învăţării de către o persoană, pentru a obţine o calificare. Instrumentele şi metodologia ECVET includ o descriere a calificărilor în unităţi de rezultate ale învăţării cu puncte aferente, un process de transfer şi acumulare, şi documente complementare, cum ar fi contracte de studii, foi matricole şi manuale de utilizare ECVET.

    Comentariu: 
    • Acest cadru are scopul de a promova:
      • mobilitatea persoanelor care urmează programe de formare;
      • acumularea, transferul şi validarea rezultatelor învăţării (formale, non-formale sau informale) dobândite în diferite ţări;
      • implementarea învăţării pe tot parcursul vieţii;
      • transparenţa calificărilor;
      • încrederea reciprocă şi cooperarea între furnizorii de educaţie şi formare profesională din Europa.
    • ECVET are la bază descrierea calificărilor cu ajutorul rezultatelor învăţării (cunoştinţe, abilităţi şi/sau competenţe), organizate în unităţi care pot fi transferate şi acumulate, cu puncte aferente, şi înregistrate într-o fişă personală de rezultate ale învăţării.
    Sursa: 
    Cedefop; Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, 2009a.
  • Sistemul european de credite transferabile (ECTS)

    Definiție: 

    Un sistem de descriere a unui program de învăţământ superior prin atribuirea de credite componentelor acestuia (module, cursuri, perioade de practică, lucrări de dizertaţie etc.), cu scopul de a:

    • facilita înţelegerea şi compararea programelor de studii pentru toţi studenţii, atât dintr-o anumită ţară, cât şi din străinătate;
    • încuraja mobilitatea în rândul studenţilor şi validarea rezultatelor învăţării;
    • ajuta universităţile să îşi organizeze şi să îşi revizuiască programele de studii.
    Comentariu: 

    ECTS are la bază volumul de muncă necesar pentru ca un student să atingă obiectivele unui program, specificat cu ajutorul rezultatelor învăţării. În Europa, volumul de muncă al unui student pentru un program de studiu la zi se ridică de obicei la 1500 - 1800 de ore pe an şi, în aceste cazuri, un credit reprezintă 25 - 30 de ore. Persoanele care pot demonstra rezultate ale învăţării similare dobândite în alte contexte educaţionale pot obţine recunoaştere şi credite (scutiri) de la instituţiile emitente de diplome.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008, adaptare după Comisia Europeană, 2004.
  • societate bazată pe cunoaştere

    Definiție: 

    Societate în care procesele şi practicile se bazează pe producţia, distribuţia şi utilizarea cunoaşterii.

    Sursa: 
    Cedefop, 2001 în Comisia Europeană, 2001.
  • societate civilă

    Definiție: 

    Un „al treilea sector” al societății, pe lîngă Stat și piață, care cuprinde instituții, grupuri și asociații (fie structurate sau informale), și care poate juca rol de mediator între cetățeni și autoritățile publice.

    Sursa: 
    Cedefop, 2001; Comisia Europeană, 2001.
  • societate în curs de îmbătrânire

    Definiție: 

    O societate caracterizată printr-o proporție în creștere a persoanelor în vârstă, de obicei corelată cu o rată a natalității în declin.

    Comentariu: 

    într-o societate în curs de îmbătrânire, oferta de educație și formare trebuie să prevină:

    • insuficiența competențelor şi lacunele în materie de competenţe;
    • pensionarea anticipată, prin recalificarea şi perfecționarea competențelor muncitorilor în vârstă.
    Sursa: 
    Cedefop.
  • standard

    Definiție: 

    Serie de elemente ale căror conţinut este definit de către părţile interesate.

    Comentariu: 

    Se pot diferenţia mai multe tipuri de standarde:

    • standardele de competenţă se referă la cunoştinţe, abilităţi şi/sau competenţe legate de practicarea unei meserii;
    • standardele educaţionale sunt enunţuri privind obiectivele învăţării, conţinutul curricular, cerinţele de admitere, precum şi resursele necesare pentru a atinge obiectivele învăţării;
    • standardele ocupaţionale sunt enunţuri privind activităţile şi sarcinile legate de o anumită meserie şi practicarea acesteia;
    • standardele de evaluare sunt enunţuri privind rezultatele învăţării care trebuie evaluate şi metodologia folosită.
    • standardele de validare sunt enunţuri privind nivelul pe care trebuie sa-l atingă persoana evaluată şi metodologia folosită;
    • standardele de certificare sunt enunţuri privind reglementările pentru obţinerea unui certificat sau unei diplome, precum şi drepturile aferente.

    În funcţie de sistem, aceste standarde pot fi definite separat sau pot face parte dintr-un singur document.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • subcalificare

    Definiție: 

    Situaţie în care un individ are un nivel de calificare inferior cerinţelor postului curent.

    Comentariu: 
    • subcalificarea poate fi evaluată în funcţie de nivelul de educaţie sau de experienţa dobândită;
    • subcalificarea poate fi temporară (de exemplu, când un angajator angajează personal subcalificat pentru o poziţie superioară până când gaseşte o persoană cu calificări adecvate) sau poate avea caracter permanent;
    • subcalificarea se poate referi la subeducare (situaţie în care un individ are un nivel de educaţie inferior celui cerut într-un loc de muncă) sau la subcompetenţă (situaţie în care unui individ îi lipsesc abilităţile şi competenţele necesare pentru a efectua o muncă la standarde acceptabile).
    Sursa: 
    Cedefop, 2010.
  • supracalificare

    Definiție: 

    Situaţie în care un individ are un nivel de calificare superior celui cerut în locul de muncă curent.

    Comentariu: 
    • termenul “supracalificare” este apropiat de – dar nu sinonim cu:
      • “supraeducare”: situaţie în care un individ are un nivel de educaţie superior celui cerut de locul de muncă curent (măsurat în ani);
      • “supracompetenţă”: situaţie în care un individ nu are posibilitatea să-şi utilizeze în totalitate abilităţile şi competenţele la locul de muncă curent.
    • supracalificarea poate fi temporară (de exemplu, când o persoană tânără supracalificată acceptă temporar o poziţie inferioară până când găseşte un loc de muncă adecvat) sau poate avea caracter permanent.
    Sursa: 
    Cedefop, 2010.
  • tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC)

    Definiție: 

    Tehnologie care permite înregistrarea, stocarea, regăsirea, procesarea, transmiterea şi diseminarea electronică a informaţiilor.

    Sursa: 
    Cedefop, 2004.
  • transferabilitatea rezultatelor învăţării

    Definiție: 

    Măsura în care cunoştinţele, abilităţile şi competenţele pot fi utilizate într-un nou mediu ocupaţional sau educaţional şi/sau pot fi validate şi certificate.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • transparenţa calificărilor

    Definiție: 

    Gradul de vizibilitate şi lizibilitate a calificărilor, a conţinutului şi valorii acestora pe piaţa muncii (la nivel sectorial, regional, naţional sau internaţional) şi în cadrul sistemelor de educaţie şi formare.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • tranziţia de la şcoală/formare profesională la muncă

    Definiție: 

    Trecerea de la educaţie sau formare profesională la piaţa muncii, acoperind perioada dintre finalizarea educaţiei şi intrarea pe piaţa muncii.

    Comentariu: 

    tranziţia între şcoală şi muncă (itinerariul de integrare, tipul de muncă – cu privire la nivel şi statut – şi durata) este un proces complex. Integrarea depinde de mai mulţi factori (sex, vârstă, calificare, politicile privind ocuparea forţei de muncă, oferta de orientare şi consiliere, etc.).

    Sursa: 
    Cedefop, 2004.
  • ucenicie

    Definiție: 

    Formare sistematică, de lungă durată, în care perioadele într-un loc de muncă alternează cu cele petrecute într-o instituție educațională sau într-un centru de formare. Ucenicul are o legătură contractuală cu angajatorul și primește o remunerație (salariu sau alocație). Angajatorul își asumă responsabilitatea de a furniza ucenicului un program de formare care duce la o anumită ocupație.

    Comentariu: 
    • în franceză, termenul „apprentissage” se referă atât la ucenicie, cât și la procesul de învățare (a se vedea definiția termenului „learning”);
    • „sistemul dual” din Germania este un exemplu de ucenicie.
    Sursa: 
    Cedefop, 2004.
  • unitate de rezultate ale învăţării (ECVET)

    Definiție: 

    Componentă a unei calificări, constând într-un ansamblu coerent de cunoştinţe, abilităţi şi/sau competenţe care pot fi evaluate şi validate;

    sau

    Ansamblu de cunoştinţe, abilităţi şi/sau competenţe care constituie o parte coerentă dintr-o calificare. O unitate poate fi cea mai mică parte dintr-o calificare care poate fi evaluată, transferată şi, posibil, certificată. Poate fi specifică unei singure calificări sau comună mai multor calificări.

    Comentariu: 

    caracteristicile unităţilor (conţinut, mărime, număr total de unităţi aferent unei calificări, etc.) sunt definite de către organismul competent responsabil pentru calificare, la nivelul adecvat. Definiţia şi descrierea unităţilor poate varia în funcţie de sistemul de calificări şi procedurile organismului competent. Cu toate acestea, sistemul ECVET propune pentru fiecare unitate:

    • titlul generic;
    • cunoştinţele, abilităţile şi competenţele aferente;
    • criteriile de evaluare a rezultatelor corespunzătoare ale învăţării.
    Sursa: 
    Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, 2009a; Cedefop, 2008.
  • validarea rezultatelor învăţării

    Definiție: 

    Proces prin care un organism competent confirmă că rezultatele învăţării (cunoştinţe, abilităţi şi/sau competenţe) dobândite de către o persoană într-un context formal, non-formal sau informal au fost evaluate conform unor criterii predefinite şi că sunt în conformitate cu cerinţele unui standard de validare. Validarea duce de obicei la certificare.

    sau

    Proces prin care un organism autorizat confirmă că o persoană a dobândit rezultate ale învăţării evaluate conform unui standard relevant. Procesul de validare are patru faze distincte:

    • identificarea, prin dialog, a experienţelor specifice ale unei persoane;
    • documentarea experienţelor, pentru a le face vizibile;
    • evaluarea formală a acestor experienţe; şi
    • certificarea rezultatelor evaluării, ceea ce poate duce la o calificare parţială sau completă.
    Sursa: 
    Cedefop, 2008; Consiliul Uniunii Europene, 2012.
  • valorizarea învăţării

    Definiție: 

    Proces de promovare a participării la învăţare şi a rezultatelor învăţării (formale sau non-formale), pentru a creşte nivelul de conştientizare a valorii intrinseci a învăţării şi pentru a recompensa activităţile de învăţare.

    Sursa: 
    Cedefop, 2001 in Comisia Europeană, 2001.