You are here

Glosar

A | B | C | D | E | F | G | Î | L | M | N | O | P | R | S | T | U | V
  • formare în afara locului de muncă

    Definiție: 

    Formare profesională care are loc în altă parte decât la locul de muncă. Face de obicei parte dintr-un întreg program de formare, în care este combinată cu formarea la locul de muncă.

    Sursa: 
    adaptare după Unesco, 1979.
  • formare în alternanță

    Definiție: 

    Educație sau formare care combină perioade într-o instituție educațională sau centru de formare și într-un loc de muncă. Un program de formare prin alternanţă poate să aibă loc după un tipar saptămânal, lunar sau anual. În funcţie de ţară şi de statutul aplicabil, participanţii pot să aibă o legătură contractuală cu angajatorul şi/sau să primească o remuneraţie.

    Comentariu: 

    „sistemul dual” din Germania este un exemplu de formare în alternanță.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • formare la locul de muncă

    Definiție: 

    Formare profesională oferită la locul de muncă. Poate constitui un întreg program de formare sau poate fi combinată cu formarea în afara locului de muncă.

    Sursa: 
    adaptare după Unesco, 1979.
  • formarea formatorilor

    Definiție: 

    Formare teoretică sau practică pentru profesori şi formatori.

    Comentariu: 

    formarea formatorilor:

    • vizează personalul didactic şi din domeniul formării profesionale care activează ca: (a) profesori sau formatori de profesie, (b) personal dintr-un anumit domeniu, cu rol în îndrumarea altor persoane la locul de muncă (profesori sau formatori ocazionali);
    • acoperă o varietate de competenţe: cunoştinţe specifice domeniului respectiv (generale, tehnice sau ştiinţifice), competenţe educaţionale, psihologice şi sociologice, competenţe manageriale, familiaritate cu mediul de lucru şi cunoştinţe privind programele de formare şi audienţa vizată;
    • acoperă, de asemenea, aspecte privind conceperea, organizarea şi implementarea cursurilor, precum şi conţinutul activităţilor de formare (transmiterea de cunoştinţe teoretice şi practice şi competenţe).
    Sursa: 
    Cedefop, 2004.
  • formator

    Definiție: 

    O persoană care desfăşoară una sau mai multe activităţi cu funcţie de instruire (teoretică sau practică), fie într-o instituţie de educaţie sau formare, fie la locul de muncă.

    Comentariu: 
    • se pot distinge două categorii de fomatori:
      • formatorii de profesie sunt specialişti în formare a căror activitate coincide cu cea de profesor într-o instituţie de formare profesională;
      • formatorii ocazionali sunt specialişti în diverse domenii care desfăşoară activităţi de formare în cadrul activităţilor lor normale, fie într-o companie (ca mentori sau tutori ai noilor recruţi sau ucenici sau ca furnizori de formare), fie în exterior (oferindu-şi serviciile în mod ocazional unei instituţii de formare);
    • formatorii pot îndeplini diverse sarcini:
      • conceperea activităţilor de formare;
      • organizarea şi implementarea acestor activităţi;
      • efectuarea formării (transferul de cunoştinţe teoretice şi practice şi competenţe);
      • sprijin oferit ucenicilor pentru a-şi dezvolta competenţele, oferindu-le recomandări, instrucţiuni şi îndrumare pe parcursul uceniciei.
    Sursa: 
    Cedefop, 2004; AFPA, 1992.
  • furnizor de educaţie sau formare

    Definiție: 

    O organizatie sau o persoană fizică care oferă servicii educaţionale sau de formare.

    Comentariu: 

    furnizorii de educaţie şi formare pot fi organizaţii create în mod expres în acest scop sau alte entităţi, cum ar fi angajatorii care oferă programe de formare în cadrul activităţii lor principale. Furnizorii de formare includ şi persoanele independente care oferă astfel de servicii.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.