You are here

Glosar

A | B | C | D | E | F | G | Î | L | M | N | O | P | R | S | T | U | V
  • sector

    Definiție: 

    Grup de companii care au acelaşi tip de activitate economică principală (cum ar fi industria produselor chimice).

    sau

    Grupare de activităţi profesionale în conformitate cu principala lor funcţie economică, produs, serviciu sau tehnologie.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008; Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, 2008.
  • sistem de calificări

    Definiție: 

    Toate activităţile legate de recunoaşterea rezultatelor învăţării şi alte mecanisme care fac legatura între educaţie şi formare şi piaţa muncii şi societatea civilă. Aceste activităţi includ:

    • definirea politicilor privind calificările, conceperea şi implementarea programelor de formare, aranjamente instituţionale, finanţare, asigurarea calităţii;
    • evaluarea şi certificarea rezultatelor învăţării.
    Comentariu: 

    un sistem naţional de calificări poate fi compus din mai multe subsisteme şi poate include un cadru naţional al calificărilor.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008; Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, 2008.
  • sistem de credite

    Definiție: 

    Un instrument desemnat să permită acumularea rezultatelor învăţării dobândite în contexte formale, non-formale şi/sau informale, şi să faciliteze transferul acestora dintr-un context în altul în vederea validării. Un sistem de credite poate fi conceput:

    • prin descrierea unui program de educaţie sau formare şi atribuind puncte de credit componentelor acestuia (module, cursuri, programe de practică, lucrări de dizertaţie etc.); sau
    • prin descrierea unei calificări utilizând unităţi de rezultate ale învăţării şi atribuind puncte de credit fiecărei unităţi.
    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • Sistemul european de credite pentru educaţie şi formare profesională (ECVET)

    Definiție: 

    Cadrul tehnic care facilitează transferul, validarea şi, unde este cazul, acumularea rezultatelor învăţării de către o persoană, pentru a obţine o calificare. Instrumentele şi metodologia ECVET includ o descriere a calificărilor în unităţi de rezultate ale învăţării cu puncte aferente, un process de transfer şi acumulare, şi documente complementare, cum ar fi contracte de studii, foi matricole şi manuale de utilizare ECVET.

    Comentariu: 
    • Acest cadru are scopul de a promova:
      • mobilitatea persoanelor care urmează programe de formare;
      • acumularea, transferul şi validarea rezultatelor învăţării (formale, non-formale sau informale) dobândite în diferite ţări;
      • implementarea învăţării pe tot parcursul vieţii;
      • transparenţa calificărilor;
      • încrederea reciprocă şi cooperarea între furnizorii de educaţie şi formare profesională din Europa.
    • ECVET are la bază descrierea calificărilor cu ajutorul rezultatelor învăţării (cunoştinţe, abilităţi şi/sau competenţe), organizate în unităţi care pot fi transferate şi acumulate, cu puncte aferente, şi înregistrate într-o fişă personală de rezultate ale învăţării.
    Sursa: 
    Cedefop; Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, 2009a.
  • Sistemul european de credite transferabile (ECTS)

    Definiție: 

    Un sistem de descriere a unui program de învăţământ superior prin atribuirea de credite componentelor acestuia (module, cursuri, perioade de practică, lucrări de dizertaţie etc.), cu scopul de a:

    • facilita înţelegerea şi compararea programelor de studii pentru toţi studenţii, atât dintr-o anumită ţară, cât şi din străinătate;
    • încuraja mobilitatea în rândul studenţilor şi validarea rezultatelor învăţării;
    • ajuta universităţile să îşi organizeze şi să îşi revizuiască programele de studii.
    Comentariu: 

    ECTS are la bază volumul de muncă necesar pentru ca un student să atingă obiectivele unui program, specificat cu ajutorul rezultatelor învăţării. În Europa, volumul de muncă al unui student pentru un program de studiu la zi se ridică de obicei la 1500 - 1800 de ore pe an şi, în aceste cazuri, un credit reprezintă 25 - 30 de ore. Persoanele care pot demonstra rezultate ale învăţării similare dobândite în alte contexte educaţionale pot obţine recunoaştere şi credite (scutiri) de la instituţiile emitente de diplome.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008, adaptare după Comisia Europeană, 2004.
  • societate bazată pe cunoaştere

    Definiție: 

    Societate în care procesele şi practicile se bazează pe producţia, distribuţia şi utilizarea cunoaşterii.

    Sursa: 
    Cedefop, 2001 în Comisia Europeană, 2001.
  • societate civilă

    Definiție: 

    Un „al treilea sector” al societății, pe lîngă Stat și piață, care cuprinde instituții, grupuri și asociații (fie structurate sau informale), și care poate juca rol de mediator între cetățeni și autoritățile publice.

    Sursa: 
    Cedefop, 2001; Comisia Europeană, 2001.
  • societate în curs de îmbătrânire

    Definiție: 

    O societate caracterizată printr-o proporție în creștere a persoanelor în vârstă, de obicei corelată cu o rată a natalității în declin.

    Comentariu: 

    într-o societate în curs de îmbătrânire, oferta de educație și formare trebuie să prevină:

    • insuficiența competențelor şi lacunele în materie de competenţe;
    • pensionarea anticipată, prin recalificarea şi perfecționarea competențelor muncitorilor în vârstă.
    Sursa: 
    Cedefop.
  • standard

    Definiție: 

    Serie de elemente ale căror conţinut este definit de către părţile interesate.

    Comentariu: 

    Se pot diferenţia mai multe tipuri de standarde:

    • standardele de competenţă se referă la cunoştinţe, abilităţi şi/sau competenţe legate de practicarea unei meserii;
    • standardele educaţionale sunt enunţuri privind obiectivele învăţării, conţinutul curricular, cerinţele de admitere, precum şi resursele necesare pentru a atinge obiectivele învăţării;
    • standardele ocupaţionale sunt enunţuri privind activităţile şi sarcinile legate de o anumită meserie şi practicarea acesteia;
    • standardele de evaluare sunt enunţuri privind rezultatele învăţării care trebuie evaluate şi metodologia folosită.
    • standardele de validare sunt enunţuri privind nivelul pe care trebuie sa-l atingă persoana evaluată şi metodologia folosită;
    • standardele de certificare sunt enunţuri privind reglementările pentru obţinerea unui certificat sau unei diplome, precum şi drepturile aferente.

    În funcţie de sistem, aceste standarde pot fi definite separat sau pot face parte dintr-un singur document.

    Sursa: 
    Cedefop, 2008.
  • subcalificare

    Definiție: 

    Situaţie în care un individ are un nivel de calificare inferior cerinţelor postului curent.

    Comentariu: 
    • subcalificarea poate fi evaluată în funcţie de nivelul de educaţie sau de experienţa dobândită;
    • subcalificarea poate fi temporară (de exemplu, când un angajator angajează personal subcalificat pentru o poziţie superioară până când gaseşte o persoană cu calificări adecvate) sau poate avea caracter permanent;
    • subcalificarea se poate referi la subeducare (situaţie în care un individ are un nivel de educaţie inferior celui cerut într-un loc de muncă) sau la subcompetenţă (situaţie în care unui individ îi lipsesc abilităţile şi competenţele necesare pentru a efectua o muncă la standarde acceptabile).
    Sursa: 
    Cedefop, 2010.
  • supracalificare

    Definiție: 

    Situaţie în care un individ are un nivel de calificare superior celui cerut în locul de muncă curent.

    Comentariu: 
    • termenul “supracalificare” este apropiat de – dar nu sinonim cu:
      • “supraeducare”: situaţie în care un individ are un nivel de educaţie superior celui cerut de locul de muncă curent (măsurat în ani);
      • “supracompetenţă”: situaţie în care un individ nu are posibilitatea să-şi utilizeze în totalitate abilităţile şi competenţele la locul de muncă curent.
    • supracalificarea poate fi temporară (de exemplu, când o persoană tânără supracalificată acceptă temporar o poziţie inferioară până când găseşte un loc de muncă adecvat) sau poate avea caracter permanent.
    Sursa: 
    Cedefop, 2010.